CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

marți, 18 ianuarie 2011

CUM RASPUNZI LA NEDREPTATE ?

Foto Dan Suciu
 Intr-un cartier de case, intr-o gradina a crescut un pom tare frumos si falnic. El se vedea de departe si toti se bucurau privindu-l. Zeci de ani a fost mandria micului cartier. De la o vreme a inceput sa imbatraneasca si pentru ca radacinile nu mai puteau tine asa o greutate a inceput sa se incline amenintator peste case. Cu parere de rau comunitatea respective a luat decizia sa il taie. Era foarte important sa se calculeze cum va fi dat jos astfel incat nici o casa sa nu fie afectata. Asa ca au chemat niste specialist in domeniu care au facut calculele necesare dupa care au chemat si taietorii de lemene pentru a-l da jos. Atat cei ce au calculate erau prezenti cat si sei ce executau. A fost nevoie de priceperea tuturor pentru ca aceasta lucrare sa iasa bine.
Aceasta poveste mi-a venit in minte dupa ce mai multe zile am fost foarte bulversata de nedreptatea ce s-a facut la mine la servici. Mica comunitate in care lucram are oameni cu diverse calificari, unii au atributii  care necesita munca de birou cu cifre si calcule, unde imi desfasor si eu activitatea, altii au munca  fizica . Ultimii doi sefi pe care i-a avut mica noastra echipa provin din a doua categorie. Asa ca nu pot sa aprecieze, sau nu vor sa aprecieze decat  pe cei ce desfasoara munca fizica. In decurs de doi ani au permis ca multe lucrari contabile sa fie aduse si facute de noi cu acelasi numar de oameni. Multe din statisticile si problemele pe care ei ar fi trebuit sa le resolve ni le-au plasat tot noua fiind munca de birou. Si atata timp cat salariile au fost cat de cat multumitoare pentru aceste vremuri , a fost suportabil. Dar pentru obtinerea unor beneficii si prime au inceput sa faca anumite economii care ne-au facut in primul rand sa muncim intr-un timp mai scurt acelasi volum de acte si ne-au diminuat salariu cu trei sute de lei. Dar acesta scadere nu a fost facuta decat celor de la birouri . In aceste conditii am ajuns sa luam mai putin decat un muncitor necalificat cu doua sute de lei. Nu m-a deranjat grija lui ca cei ce desfasoara o munca fizica si au salarii mici sa fie adusi prin bonus la salarii mai decente ci m-a deranjat ca desii volumul de munca a crescut si munca noastra e calificata nu am reusit sa fim apreciate nici macar la nivelul unui muncitor necalificat. A fost greu de suportat si m-am revoltat, mai ales cand in mod indirect ne-a transmis ca nu depinde de el si ca daca ar spune la nivel mai inalt ar trebui sa dea dintre noi afara. In toamana s-au facut niste statistici ca numar de documente operate, desi nu e un criteriu foarte relevant acesta intru-cat noi facem mult mai multe operatii si documente care nu se vad in aceste statistici, si s-a ajuns la concluzia ca  numarul de documente operate in gadrul departamentului nostrum este pe departe cel mai mare  din toata institutia. Verbal ni s-a spus ca vom fi recompensate pentru efortul muncilor aduse in plus si se vor face peste orele de program. Nu numai ca nu s-au facut acestea , ba mai mult acum ni s-a diminuat salariul si in mod indirect ni s-a sugerat ca daca dorim drepturi s-ar putea sa ramanem si fara servici. Ca sa fi un bun manager ar trebui printre altele sa iti apreciezi si subalternii in mod echitabil.
Am fost consternata de aceaste evenimente si am inceput sa reflectez la ele si sa vad ce atitudine sa adopt. Binenteles ca primele impulsuri au fost de revolta si de critica . Am vrut sa si intreprind unele actiuni dorind sa rezolv prin intelepciunea mea acestea. Dar Dumnezeu m-a oprit prin remarcile unor colege, care dintr-o data mi-au adus aminte ca nu e treaba mea sa-mi fac dreptate. Mi-am adus aminte ca eu am un Domn pe care trebuie sa-L urmez prin aceasta calatorie. Am fost suparata pe mine de reactiile mele care in mod firesc ar fi justificate ,dar din punct de vedere al umblarii mele de copil a lui Dumnezeu nu isi au justificare. Si desi nu mi-a fost usor a trebuit sa reflectez si sa ajung la urmatoarele concluzii:
  •   trebuie sa imi cer iertare inaintea Domnului pentru revolta mea si ca am uitat sa imi indrept privirilespre El;
  •   trebuie sa ma rog sa nu il urasc si sa nu-l mai vorbesc de rau pe acest om asa cum ma invata Cuvantul lui Dumnezeu;
  •   trebuie sa accept ca atata pricepe si sa ma rog ca Dumnezeu sa aiba mila de el si s-i dea intelepciune sa stie cum trebuie sa fie drept cu toti subalternii, si sa nu uit ca daca am intelepciune sa pot lucra este prin harul Lui ;
  •    trebuie sa il iert pentru ceea ce mi-a facut asa cum si eu am fost iertata ;
  •    si mai mult trebuie sa il iubesc  pentru ca e porunca Domnului sa il iubesc pe apropele meu sis a ma rog ca sa nu moara nemantuit.
E usor sa nu urasti, sa te rogi, sa ierti, sa iubesti pe cineva care nu ti-a facut o nedreptate, dar e foarte greu sa faci toate acestea cand e vorba de cineva care te-a nedreptatit si umilit. Totusi mi-am adus aminte ca “pot totul in Hristos “ , asa ca prin El sper sa pot sa depasesc  aceast obstacol iesit in cale asa cum ma invata Cuvantul lui Dumnezeu.
Apoi mi-am amitit de Iosif  cum a fost vandut de fratii sai, cum a ajuns in casa lui Potifar, cum sotia acestuia l-a nedreptatit, cum a ajuns in inchisoare ca mai apoi Dumnezeu sa transforme totul intr-o binecuvantare pentru el si toata casa lui. E interesant, dar nu am observant nici o revolta la Iosif de a se apara sau a-si face dreptate singur. Si ma gandesc ca si eu ma incred in acelasi Dumnezeu in care s-a increzut si Iosif, si de ce sa procedez altfel decat el? Nu oamenii sunt cei care gestioneaza pana la urma evenimentele ci Domnul Isus. Asa ca incercarea aceasta nu a facut sa imi arate ce trebuie sa fac in astfel de circumstante si in cine sa imi pun nadejdea.
Eu stiu si am putut experimenta de nenumarate ori bunatatea Domnului Isus atunci cand oamneii m-au nedreptatit. Totusi in aceasta incercare am cazut probabil din lipsa de veghere sau El a vazut o farama de mandrie ce trebuia tintuita si scoasa din inima mea, o incredere in fortele proprii.
Se pare ca problemele si grijile materiale de zi cu zi ne fac sa uitam ca nu suntem decat straini si calatori aici….

Un comentariu: