CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

PRIN CREDINTA NU PRIN VEDERE

 
 http://rodicabotan.blogspot.com/2011/01/pe-ginduri.html
Citind marturisirea unei pritene de la adresa de mai sus  mi-am amintit de o intamplare citita intr-o carte. Era intr-un sat un crestin care era deseori batjocorit de un grup de tineri. Fratelui ii era destul de greu sa treaca prin asa ceva si se ruga mereu ca Domnul sa-l intareasca si sa-l ajute sa nu se manie si sa-i ierte si iubeasca pe prigonitorii sai. Cu toate acestea tinerii aceia nu conteneau sa se foloseasca de orice prilej pentru a-l umilii. Ba mai mult ei s-au hotarat sa-i taie calea pe o poteca mai laturalnica si sa se ia mai zdravan de el. Si asa au facut. In acea zi cand crestinul a ajuns pe acea poteca laturalnica si i-a vazut pe toti adunati si-a imaginat ca va fi greu sa treaca printre ei neavand pe unde sa ocoleasca. Si cu inima batand cu putere cu rugaciune si credinta in Domnul Isus a indraznit si a inaintat. Spre surprinderea lui tinerii il priveau ciudat speriati si s-au dat la o parte lasandu-l sa treaca fara sa-i spuna nici un cuvant si fara sa il atinga. Fratele s-a bucurat ca Domnul l-a ajutat sa treaca cu bine si a laudat pe Dumnezeu. Ulterior tinerii aceia tot povesteau prin sat si intrebau oare cine erau oamenii aceia imbracati in alb car-l insotisera pe crestin in acea zi. Desi omul nu vasuse pe nimeni langa el,fusese insotit de ingeri si Domnul facuse ca tinerii sa vada ca acesta nu e singur pentru a-l pazi.

 Povestea aceasta mi-a adus aminte de slujitorul lui Elisei care ingrijorat de numarul mare al al armatei potrivnice era speriat. Si atunci Elisei s-a rugat Domnului sa-i deschida ochii sa vada. Slujitorul atunci a putut vedea o armata si mai mare decat cea a dusmanilor care cu ochiul liber nu ar fi putut fi observata.
De multe ori in multe imprejurari suntem ocrotiti in mod miraculos si trecem prin incercari grele si totul trebuie sa traversam prin credinta nu prin vedere pentru ca sa putem creste spiritual si intari in credinta.Dar Dumnezeu vegheaza asupra noastra si ceata lui de ingeri ne ocroteste ori de cate ori e nevoie. Noi doar trebuie sa credem ca Domnul ne va purta de grija
"Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie. "(Ps.34:7)


(foto Cristi Davidovici)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu