DESPRE IERTARE

Amish Grace

Un film excepţional, inspirat din realitate. În anul 2006, un bărbat din Pennsylvania, aparţinând comunităţii amish pătrunde într-o şcoală de fete şi omoară cinci eleve. Paradoxal învăţăturilor sectei sale, face acest lucru deoarece doreşte să se răzbune pe Dumnezeu, care i-a luat fetiţa încă de la naştere. Nimeni nu s-ar fi aşteptat tocmai de la distribuitorul de lapte, Charles Robert, care era un om respectat să facă acest gest necugetat. După atentatul criminal, se sinucide, lasându-şi în urmă soţia şi ceilalţi trei copii.
Ar trebui în primul rand să aruncăm o privire asupra comunităţii amish, a stilului de viaţă şi a doctrinelor puternice pe care le posedă. Înzestraţi cu o puternică credinţă în Dumnezeu, cu bunătate, iubire şi iertare fără de margini, oamenii amish refuză cu  orice preţ să ducă o viaţă modernă. Deoarece  aceşti protestanţi au fost persecutaţi religios în Elveţia şi Germania, momentan sunt adepţii non-violenţei, pe care o propovăduiesc. Evident cazul bărbatului care a pătruns în şcoală şi a omorât cinci fetiţe nevinovate le-a zbuciumat viaţa liniştită şi lipsită de griji pe care o aveau. 
De aici încolo, începe lupta familiilor care şi-au pierdut copiii, între ură şi iertare. Între ignorare şi resemnare. Una dintre mame nu-şi poate ascunde durerea sub nicio formă, drept urmare refuză să-l ierte pe criminal şi pe soţia acestuia care la rândul ei este şocată, îndurerată şi fără nicio vină. O jurnalistă de la un post de televiziune care participă la întrunirile lor şi care observă cum sunt obligaţi de religie oamenii amish să ierte în ciuda suferinţei inefabile, se oferă să-i acorde ajutor mamei îndurerare şi eventual, să o ducă de acolo în oraş.
Duce o luptă continuă cu ea şi cu soţul ei şi până la urmă decide să rămână alături de el.  Va reuşi Ida Graber să se resemneze şi să-l ierte cu adevărat pe cel care i-a omorât fiica? Rămâne să descoperiţi singuri. Un film care cu siguranţă merită văzut. Un film care nu este ficţiune, ci doar reflectarea unei realităţi tulburătoare care ar trebui să ne pună câtuşi de puţin pe gânduri…
(comentariu preluat de pe Filmblog.ro)