DIN GROAPA MARIANELOR SPRE VARFUL EVEREST

Dupa botezul, meu cel care a avut loc dumnica (14.11.2010)in biserica pe care o frecventez este al doilea la care am asistat. Am retrait emotiile si bucuria impreuna cu acele suflete. Pentru unul din ele m-am si rugat si mare mi-a fost bucuria sa vad ce minunat a lucrat Domnul.  Inainte de ziua botezului , cu cateva seri inainte, a fost un seviciu frumos in care timizi “pruncii” au marturisit , iar noi cu emotie am ascultat.  Duminica a fost deasemena o zi binecuvantata si toti am trait cu bucurie acest eveniment cu totul special in viata fiecarui credincios si tot cerul cred ca s-a bucurat alaturi de noi..

Fratele Sorin a avut o mica predica(11.11.2010) care m-a impresionat. Imi place sa privesc muntii si imi plac si ascensiunile pe ei. Evident ca tintele mele au fost modeste dupa puterile mele. Da comparatia cu ascensiune spre un munte a fratelui cu ascensiunea vietii spirituale mi s-a parut foarte incurajatoare si hranitoare . Alaturi de pozele din de la botez va trimit si un fragment din predica frelui Sorin. Eu as intitula-o “Sa fim in ascensiune in drumul catre cer”

“Conditia necesara si suficienta ca cineva sa Il urmeze pe Domnul Isus in apa botezului, este nasterea din nou, credinta personala. Pentru ca noi sa  putem sa fim botezati in urma pocaintei si a credintei in Domnul Isus Hristos. 

 Care este cel mai adanc loc cunoscut , descoperit, al globului pamantesc?  Stie cineva? Groapa Marianelor . Stiti cam cat are? Sub minus  11.000 m . Va dati seama ce adanca este groapa aceasta? Ganditiva la 11Km ce se duc spre interiorul pamantului.  Am auzit ca acolo e viata in Groapa Marianelor.  E viata la  minus 11km  ….Traiesc vreo sase  miliarde de oameni. Oameni la minus 11km. Oameni  care au ajuns in cel mai adanc  loc  al existentei umane din cauza pacatului. Si unii au inceput sa viseze frumos au vrut sa ajunga mai aproape de cer. Ca au auzit ca  acolo  la minus 11 kn\m  , adancime, acolo e foarte intuneric,  mult  intuneric, unde nu e prea mult de mancare, unde e multa suferinta,  unde nu exista viitor,  desigur destinul e moartea, moartea vesnica. Unii au auzit ca se poate  trai aproape  de ce este numit aproape de cer. Si au auzit ca se poate ajunge acolo. Dar cum sa ajunga cineva de la minus 11000 de metri sa ajunga in alt loc? Ca nimeni nu putea. Au fost unii mai “buni inotatori” care au inceput  sa urce spre nivelul zero, sa o ia in sus ca s-au gandit ca in jos nu mai era nimic, ca nu se putea mai rau decat acolo, sa o ia in sus. Au inotat dar nu au ajuns nicaieri. Au incercat sa faca fapte bune, au incercat sa fie religiosi si n-au reusit. A coborat insa un “submarin”  foarte, foarte bine echipat, foarte puternic, avea o “forma de cruce”. A coborat pana acolo si “Comandantul”  era Cineva pe care-L cheama Domnul Isus Hristos.  Si Domnul Isus a coborat acolo jos in “Groapa Marianelor”  a deschis trapa si unii au vrut sa intre. Si poate si dintre dumneavoastra sunt unii care au intrat in "submarinul" asta. Sunt aici persone care au intrat in “submarin”?  Si eu sunt in “submarin”. Si am auzit ca si voi o sa intrati in “submarin”.  ..Asa bun! Acu ce se intampla duminica  (botezul ) este ca “submarinul”  va scoate la suprafata.  Duminica “submarinul”va scoate la suprafata.  Si pe noi “submarinul” ne-a scos la suprafata. Acuma stiti care e problema? Am ajuns la suprafata si unii crestin cred ca in momentul in care am ajuns la suprafata, au ajuns la destinatie. Stiti sunt unii care vad ajungerea la suprafata,  care vad botezul , care vad momentul intoarcerii la Domnul punctul culminant:  “Am ajuns sunt cat se poate de aproape de cer”. Insa lucru asta nu este adevarat; pentru ca nivelul marii este doar jumatatea distantei  dintre locul unde eram “Groapa Marianelor” , locul pierzarii, groapa pierzarii, si varfurile, piscurile pe care Domnul le-a pregatit pentru noi. Pentru ca viata de credinta este infinit mai mult decat a fi la nivelul marii. Si provocarea pentru voi pe care o am este sa nu uitati imaginea aceasta a faptului ca desi ,botezul, se face multa zarva in jurul lui, nu este punctual culminant. Este un pas foarte important. Cand suntem botezati incepem sa respiram, am scos capul in lumea pe care Domnul a creat-o pentru noi. Am ajuns intr-o familie in care Domnul a intentionat ca noi sa fim. Dar nu aceasta e destinatia. Noi trebuie sa iesim din “submarin” si apoi sa incepem sa urcam. Urcam spre – care este cel mai inalt varf din lume? Everest. Multumesc- Everestul stiti cat are? 8848 stiam eu. Dar, dragii mei, si lucru acesta e valabil si pentru noi, nu trebuie, nu avem voie sa ne oprim la nivelul marii.  Apostolul Petru le scrie celor carora vrea sa le transmita mesajul acesta si apostolul Pavel, e o seara de bucurie , nu vreau sa ne intristam, dar el le scrie “ ati ramas prunci in Hristos, voi ar trebui sa va hraniti cu bucate tari dar iata ca trebuie sa va hranesc cu laptele duhovnicesc pentru ca nu a-ti crescut”. Asta pentru ca credinciosi de atunci au crezut ca o data ajunsi la suprafata au ajuns la destinatie. Ceea ce se va intampla duminica (botezul) este de fapt un punct de plecare mai departe, ca trebuie sa o luati in sus. Ca mai aproape de cer suntem pe varful Everest. Si asta facem in timpul vietii ca dupa aceea Domnul Isus Hristos va veni si o sa intram direct in cer si acolo va fi minunat. Dar cata vreme mai traim trebuie sa tot urcam. Si urcam. Cum anume urcam spre varful Everest? Varful spiritual? Urcam luand Cuvantul lui Dumnezeu si hranindu-ne cu El. Bine ar fi in fiecare zi.  Luam Cuvantul acesta si vedem ce ne invata Domnul Isus prin el. Ce ne invata Domnul stand in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Si nu numai atat cautand partasia cu fratii cu surorile, sa fim incurajati sa fim ziditi. Dar mai important decat toate astea facute, ele nu  trebuie facute in chip mecanic. Ci ele trebuie sa aiba libertate in viata noastra, ele sa ne transforme. Ca poti sa stai cu biblia in brate , poti sa stai si pe genunchi si sa nu fi transformat de Duhul lui Dumnezeu. Inima noastra trebuie sa fie una de carne nu una de piatra. Trebuie sa ma rog: Doamne te rog sa ma ajuti ca acest Cuvant al Tau pe care-L citesc , la care meditez, sa ma schimbe, sa ma transforme.  Sa lasam Duhul lui Dumnezeu sa produca in noi roada Lui. Sa se vada in noi. Ce spune apostolul Pavel in epistola catre Galateni capitolul 5, auziti : sa se vada in noi dragoste, sa se vada bucurie, sa se vada pace, sa se vada indelunga rabdare, sa se vada bunatate, facere de bine , credinciosie, blandete, sa fim oameni infranati. Daca nu le avem pe astea inseamna ca inca suntem inca la nivelul marii. Stiti, indiferent cat de multi ani au trecut, poti sa fi la nivelul marii si sa bati pasul pe loc. N-am facut armata, dar stiu ca asta e o variant foarte posibila. Bateti pasul pe loc cat vreti. Putem sa batem pasul pe loc si cinzeci de ani. Sa tot stam pe loc dar provocarea pentu voi si pentru noi este sa nu batem pasul pe loc. Daca Domnul ne-a adus la nivelul marii, haidati sa o luam usor , lipa, lipa, sa mergem pe munte sa fim transformati de Domnul . Sa avem un caracter ca a lui Hristos, sa producem faptele  bune pe care Dumnezeu le-a pregatit spune Cuvantul prin apostolul Pavel , epistola Efeseni capitolul 2 , auziti: dinainte de intemeierea lumii ne-a pregatit modul in care trebuie sa traim, sa traim ca El. Asadar ajungeti duminica la nivelul marii dar nu trebuie sa ramaneti acolo. Si luati-o lipa, lipa in sus spre varful Everest, la o experienta personala, la o experienta zilnica cu Domnul . Sa fiti transformati de puterea lui Dumnezeu, de Duhul lui Dumnezeu. Si noi sa ne lasam transformati, nu doar venitul la adunare,nu doar cititul, nu doar rugaciune, toate sunt bune, dar ele sunt de fapt niste instrumente pe care Dumnezeu le foloseste ca sa ne transforme pe noi.  

Al doile gand pe care il am pentru noi, care suntem copiii Domnului si pentru voi care sunteti déjà copii Domnului prin faptul ca I-ati cerut iertare Domnului si  sunteti nascuti din nou, dragii mei, nu stiu daca a-ti remarcat cei care ne-au spus mai in amanuntime  cate persona au fost parte a unei povesti extraordinare , a unei istorii a intoarcerii lor la Domnul. ……Ne luptam cu firea pamanteasca cu toate pacatele, in fiecare zi o luam de la capat.  Si Moise, spune Cuvantul a fost cel mai bland om de pe suprafata pamantului, dar cand a vazut el ca se intampla ceva ce nu trebuia a reactionat si a fost manios, si a mai avut el probleme. Stiti cum e? asta este o pacaleala a celui rau cand ne credem tari undeva acolo o incurcam. De aia  trebuie sa fim treji, vegheati , vegheati permanent . Dar ati remarcat faptul ca, si cred ca fiecare daca ar avea vreme sa ne spuna in amanuntime , unii dintre ei au fost expusi Cuvantului Domnului aici , au fost in tabara, au fost la o coferinta , a-ti avut personae care v-au adus la adunare, v-au spus au intalnit un englez, un chinez, un corean,.. Ce e important sa remarcam? Dragii mei samanta trebuie aruncata la timp si nelatimp . Noi trebuie sa ne facem datoria si daca cineva caruia i-am marturisit  nu ridica mana pe moment  nu trebuie sa fim dezamagiti. Treaba unui martor nu este sa convinga . Martorul nu convinge, ci ce face martorul ? el depune marturie . Martorul marturiseste. Fiecare persoana care intr-un mod sau altul a slujit a depus marturie; a adus-o pe sora la adunare, pe tineri i-a incurajat, o vorba , i-a dus in tabara, i-a luat din tabara. Fiecare dintre noi, dragii mei, putem sa contribuim sa fim parte a acestei calatorii spirituale , a intalnirii cu Domnul Isus Hristos. Nu exista o singura persoana care marturiseste  . Meritul nu este al nostru meritul este al Duhului lui Dumnezeu . Treaba noastra e sa fim martori. Si suntem martori prin vorbe, si suntem martori si prin fapte . Asadar, trebuie sa fim incurajati sa continuam sa slujim si sa continuam  sa marturisim. Si asta va trebui sa faceti si voi sa fiti martori ai Domnului Isus Hristos. Trebuie sa punem caramida pe care Domnul o foloseste la timpul potrivit. Fiti incurajati, daca ati marturisit pe Domnul si nu s-a intors la Domnul, nici o problema ati aruncat samanta mergem acasica si ne rugam Domnului. Pentru ca lupta nu s-a incheiat. Pentru ca fiecare pune o caramida si Domnul face la vremea respective sa primeasca sau sa refuse, si asta e problema persoanei in cauza. Dar treaba noastra nu e sa convingem . Treaba noastra e sa marturisim si sa slujim. Pentru ca slujirea noastra, putinul nostru, cuvintele noastre slabe, faptul ca am dus pe cineva cu masina, faptul ca am ajutat ca am fost parte a unei slujiri e folosit de Domnul la timpul potivit . Amin. Haideti sa sarbatorim duminica cu bucurie faptul ca vine “submarinul” si ne mai aduce  inca sase suflete care au scapat din “Groapa Marianelor”. Si ii luam si impreuna mergem lipa, lipa in sus spre varful “Everest”.Nu avem voie sa ramanem acolo trebuie sa ne strunim unii pe altii s-o luam in sus, sa fim mai asemanatori Domnului Isus in caracter, si in faptele noastre in comportamentul nostru, in marturia noatra. Si iarasi sa nu ne lasam rapusi de presiunea vietii acesteia. Sa nu lenevim in lucru pentru Domnul ci sa fim niste martori vii, niste martori harnici ca unii care stim ca marturia noastra slaba, slujirea noastra slaba, poate neansemnata pe care o consideram, la timpul potrivit  Domnul o va folosi si o va inmulti spre Gloria Sa si inaintarea Imparatiei Sale. Amin”




Bucurosi alaturi de ei