CE CADOURI OFERITI CELOR DRAGI ?

NU DIN ZGIRCENIE!!!

De Storm Stafford
Tradus Rodica Botan/de pe blog "PeGinduri"
“Sint oameni care au bani multi…si sint oameni care sint bogati in prieteni…” Coco Chanel
Se spune ca nu ai niciodata prea multi prieteni, dar cu o saptamina pina la Craciun si cu cinci oameni pe lista cu oamenii carora trebuia sa le cumpar cadouri si cu numai trei dolari pe numele meu… aglomeratia era prea mare…. Cum ai sa-i spui mamei, fratelui si celor trei prietene ca nu poti sa cheltui mai mult de 60 de cents pentru fiecare dintre ei?
-Hai sa stabilim o limita la pretul cadourilor …anul asta. I-am sugerat celei mai bune prietene, Joanie.
-Ce idee buna…zise Joanie. Ce zici…nimic peste cinci dolari?
-Cum ar fi…nimic peste 60 de cents ? Si m-am simtit ca cea mai zgirnaia si mai zgircita fiinta de pe fata pamintului.
-Cred ca in cazul asta am putea spune ca nu este darul ci …intentia care conteaza…si Jonie imi zimbii cu inteles. Dar sa nu ma inviunuiesti daca tot ce ai sa primesti o sa fie o bucata de guma de mestecat!
Este aproape imposibil sa cumperi ceva sub pretul de 60 de cents, asa ca…o sa fie niste cadouri foarte, foarte mici dar care sa inspire ginduri…foarte mari. Si in viata mea n-am cheltuit atita timp si efort incercind sa cumpar cadoul potrivit pentru persoana potrivita ca de Craciunul ala.
In sfirsit a venit si ziua Craciunului si eram grozav de ingrijorata ce vor zice cei dragi ai mei despre cadourile mele ieftine. I-am dat mamei mele o luminare parfumata cu o notita care spunea…”Tu esti cea mai stralucitoare lumina din viata mea”…Aproape ca am facut-o sa plinga cind a citit ce am scris. I-am dat fratelui meu un liniar de lemn. Pe spatele lui am scris …”Nici un frate pe lumea asta nu se poate masura cu tine”. El mi-a dat o punga cu zahar pe care a scris…”Tu esti o dulceata”. Niciodata pina atunci nu mi-a mai spus asemenea cuvinte frumoase…
For Joanie am vopsit auriu o pereche veche de pantofi si am pus niste flori uscate in ei si am scris semnificativ…”Nimeni nu va putea sa umble in pantofii tai” Ea mi-a dat o pana si un leucoplast (Band-aid). Mi-a spus ca totdeauna ii gidil cotul si o fac sa rida pina nu mai poate si o doare intr-o parte…
Celorlalte doua prietene le-am dat: un evantai (fan) de hirtie la una pe care am scris “Sint cel mai mare fan al tau”, si celeilalte un calculator care a costat un dolar si am scris cu ink pe spate” “Poti sa contezi totdeauna pe mine” (in limba engleza count are doua intelesuri :calcula ori conta). Ele mi-au dat o potcoava ruginita de noroc si un manunchi de bete legate cu o panglica spunindu-mi ca asa stau prietenii strinsi impreuna…
Nu-mi amintesc ce cadouri am primit anul trecut, dar imi amintesc perfect fiecare dintre acele cadouri ieftine primite cu atitia ani in urma.
Fratele meu crede ca sint dulce. Mama mea stie ca este cea mai importanta fiinta in viata mea. Jonie crede ca sint comicasi o fac sa rida- lucru foarte important pentruca tatal ei a plecat din familie cu ceva timp in urma si ea e trista uneori…
Eram ingrijorata ca n-am sa am suficienti bani pentru cadourile de Craciun dar am cadorisit 5 persoane si mi-au mai ramas 20 de cents. Inca mai vorbim si acuma despre aceste daruri ieftine si cit ne-am distrat sa gasim cadouri care sa coste citiva cents dar sa spuna persoanei caruia faci cadou cum si ce simti pentru ele. Pe un raft inca mai am la vedere o punga cu zahar, o pana, o potcoava ruginita si un manunchi de betisoare…lucruri nepretuite.