CE PREOCUPARI AVEM?

(fragment din “Scopul final” de DeVern F. Fromke)

“Cand oamenii sunt preocupati doar cu latura referitoare la mantuire, suferinta, pacat si tragedie – este greu de a vedea intregul: planul Lui. Totusi, Dumnezeu cauta mereu sa trezeasca in fiecare crestin constiinta intima a scopului Sau final care transcede suferinta si o face sa concure la realizarea unei partasii mai mari cu Dumnezeu. Aceasta inseamna in realitate…

A trai pentru intreg

Intr-o dimineata, m-am dus la usa din spatele case casa-l chem inauntru pe fiul nostru de trei ani. Voiam sa-l iau cu mine in oras. Cand am deschis usa din spate, l-am vazut - dar in ce hal era! Micutul se jucase in gradina si cazuse in noroi. Acum chemandu-l am avut in vedere doua scopuri: scopul principal – acela de a-l duce cu mine in oras; dar a aparut, de asemenea, si nevoia de “curatire” care trebuia inclusa in scopul initial. Trebuia mai intai sa ofer “har” pentru ca scopul meu sa poata fi realizat.

Dupa ce l-am curatit si i-am schimbat hainele, micutul a fost atras de o jucarie pe care o primise recent. Imediat a fost asa de acaparat de joaca, incat a uitat complet pentru ce il chemasem inauntru. S-a bucurat ca a fost scos din starea dinainte si a fost imbracat in haine curate, dar parea a nu-l interesa catusi de putin scopul meu originar. “Taticule”, a insistat el, “lasa-ma sa stau acasa sa ma joc”.

Dintr-o data mi-am dat seama cat de usor copiii lui Dumnezeu pot sa devina partasi ai “harului” Sau si sa primeasca “darurile” Lui bune, pentru ca apoi atentia lor sa fie distrasa de la scopul Lui originar. Mi-am adus aminte de afirmatia plina de semnificatie a lui Pavel catre Timotei, copilul lui in credinta: “(Dumnezeu) ne-a mantuit si ne-a chemat cu o chemare sfanta, nu dupa faptele noastre, ci potrivit planului si harului Sau” (2Timotei 1:9)

Observam ca aceasta chemare a lui Dumnezeu este dubla:”potrivit planului si harului”. Apostolul stie ca Timotei trebuie sa fie identificat cu Dumnezeu in planul Sau vesnic daca vrea sa ramana tare in mijlocul necazurilor si presiunilor. Astfel, el il indeamna pe Timotei sa inteleaga ca nu este chemat doar “potrivit harului lui Dumnezeu”, ci este chemat si potrivit “planului vesnic a lui Dumnezeu”.

Desi Dumnezeu a stiut de la inceput ca Adam se va abate din drum si ca El va fi nevoit sa intercaleze harul, putem fi siguri ca El nu a intentionat ca omul cazut sa “indrageasca” asa de mult “chemarea harului”, incat sa piarda din vedere chemarea de a implini planul lui Dumnezeu. Si totusi, aceasta a fost pervertirea launtrica a tuturor fiilor lui Adam. Omul este intotdeauna gata sa interpreteze lucrarea lui Dumnezeu in folosul sau, fara sa fie preocupat sa inteleaga dorinta ascunsa din inima Tatalui”