UN NOU PUNCT CENTRAL - 2

(fragment din “Scopul final” de DeVern F. Fromke)

“A”ii reprezinta pe toti oamenii in Adam traind pentru ei insisi, privind ca tot ce se intampla in viata ca fiind direct legat de eu. In loc de a-L introna pe Dumnezeu, Adam s-a intronat pe sine insusi, prin faptul ca a mancat cu buna stiinta din fructul oprit. Incepand de atunci nimic nu a mai fost la locul lui in intreagul neam a lui Adam. Incercand sa fie el insusi tinta finala, omul cauta sa-l foloseasca pe Dumnezeu si sa lege toate lucrarile Lui de propriile lui dorinte.

Dumnezeu descrie starea jalnica in care se afla omul: ‘Pustiirea si nenorocirea sunt pe caile lor” (Romani 3:16) – nu ca rezultat al “cailor lor”. Nimic nu va iesi bine pentru cineva care, constient sau inconstient, face ca universal sa graviteze in jurul lui. Ce pedeapsa, sa supravietuiesti cu un eu cu care nu poti trai! Atata timp cat te invarti in jurul propriei tale personae, nu o sa-ti placa de tine insuti. Cineva a spus odata ca “este asa de minunat sa te scapi de tine insuti predandu-te in mainile lui Dumnezeu. Este ca si cum ai trai intr-o lume noua!”

Omul nu a fost creat pentru a fi punctual central, si orice incercare de a construi totusi acest univers fals va fi doar generator de confuzie. Asa a facut Dumnezeu viata, si nu are rost sa arunci cu piciorul in stramurare, cum a facut Pavel, spre propia-i suferinta.

“B” arata cum Dumnezeu, prin lucrarea lui Hristos la Cruce, a pus capat vechii rase adamice. Pavel explica acest lucru in urmatorul mod: “ fiindca socotim ca,daca Unul singur a murit pentru toti, toti deci au murit. Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a a inviat pentru ei” (2Corinteni 5:14-15).

Pavel ne descopera ca planul lui Dumnezeu a fost  de a duce intreaga rasa adamica la Cruce, pentru a rezolva principiul eului, care se afla in opozitie fara Dumnezeu. Deci, cand Dumnezeu a privit la Cruce, El ne-a vazut uniti cu Fiul Sau in moarte. Tot ce implica cuvantul pacat (egoism, independent, negare)a fost rezolvat acolo. Astfel, din punctual de vedere a lui Dumnezeu, omul a fost rastignit impreuna cu Hristos in mormantul nou a lui Iosif din Arimateea. Si mai mult decat atat, el a fost inviat impreuna cu Hristos la o viata noua, cereasca.

Ei bine, tot ce Dumnezeu considera ca s-a petrecut, asa cum vede El din perspective Lui, trebuie ca si noi sa consideram a fi experienta noastra, prin credinta. Pavel descrie aceasta in patru cuvinte: rastignit, ingropat, inviat si inaltat. Aceasta nu e ceva ce noi facem. Noi, doar vedem, prin revelatie – vedem ca aceasta s-a intamplat cu noi “in El” – si, prin credinta, traim in aceasta realitate.

“C” arata ca omul a fost inviat impreuna cu Hristos si se afla acum intr-o pozitie noua, “in El”. Stim ca foarte multi credinciosi au fost invatati despre pozitia lor in Hristos. Ei vorbesc cu convingere despre lucrarea terminate prin care au obtinut iertarea, eliberarea, biruinta si autoritate. Si pe buna dreptate se pot bucura de tot ce a fost facut pentru ei. Totusi chiar aici se afla necazul – aici sunt prinsi ei in cursa. Ei nu au schimbat niciodata punctul central. Tot ce a devenit a lor in Hristos este raportat mereu la ei insisi: in vechiul punct central. Ei nu au inteles semnificatia puterii separatoare a Crucii, care ar face ca in viata lor punctual central sa-L aiba Dumnezeu si toate lucrurile sa fie direct legate de El.

Timp de aproape cinsprezece ani, autorul acestei carti a predicat slava pozitiei noastre in Hristos si a accentuat adevarul referitor la identitatea noastra in moartea si invierea lui Hristos prin care noi putem sa avem o umblare invingatoare. Acest adevar este vestit acum de sute de predicatori in intreaga tara. Totusi, fara sa-mi dau seama, eu raportam totul la om – ce a primit omul prin aceasta noua pozitie in Hristos. In acest mod, punctul central ramanea acelasi.

Apoi, intr-o zi, adevarul a stralucit. Mi-am dat seama ca ceea ce vestisem atatia ani nu era suficient pentru ca omul sa fie eliberat total si deplin de acest egocentrism si sa traiasca o viata in intregime noua, cu un nou punct central la care sa se raporteze. A devenit evident ca, atata timp cat cineva prezinta oamenilor ceea ce ei pot obtine, aceasta se incadreaza in modul de abordare larg raspandit. Dar este un lucru complet diferit sa experimentezi lucrarea radical a Crucii care il elibereaza pe om de eul sau, schimband punctual central din viata lui. Atat timp cand cineva este sensibil mai mult la ceea ce Dumnezeu face pentru om, la ceea ce Crucea realizeaza pentru om, la ceea ce inseamna pentru om pozitia noastra in Hristos – acel om nu a inteles niciodata scopul pentru care Tatal ne-a asezat in Fiul Sau: ca noi sa ajungem la aceiasi viziune, scop, daruire si filozofie a vietii ca si Fiul.

“D” arata ce inseamna a trai avand un centru de gravitatie complet nou. Noi nu ne gasim doar punctual central” in Hristos”, ci, impreuna cu El, ne gasim punctual central in Dumnezeu Tatal. Dupa cum vom vedea, in aceasta pozitie in care Dumnezeu este punctual central, nu mai este vorba de biruinta noastra, ci de a trai in biruinta Lui; nu mai este vorba de planul nostru, ci de a trai in planul Lui; nu mai este vorba de daruirea noastra, ci de a trai in daruirea Lui. Cu adevarat toate lucrurile au devenit noi."