CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

DIN NOU DESPRE OF-UL MEU...SCOALA

Trebuie sa marturisesc ca modul in care am perceput scoala pe cand am facut-o eu e cu totul diferit de scoala pe care o parcurg copiii mei.Cu durere am constatat ca procesul de invatamant s-a modificat in mod dramatic in rau. In primul rand programa a fost modificata in stil "evolutionist". Se crede ca  acesti copii ai nostrii au evoluat si sunt capabili sa inmagazineze un volum mult mai mare de cunostiinte in timp cat mai scurt. Manualele au devenit mult mai multe pentru fiecare materie "alternative", si cu cat mai putine explicatii caci copilul trebuie sa fie obisnuit sa deduca singur caci a evoluat. Profesorii, chiar si cei de buna credinta nu au timp de prea multe explicatii ca sunt trasi la raspundere daca nu respecta programa. E mai imortat sa se respecte programa decat , ca acesti copii sa acumuleze cunostintele necesare.Cine intelege bine, cine nu e un lenes sau prost si mergem mai departe nu ne intereseaza. Profesorii sunt din ce in ce mai putini cei carora le pasa de cei pe care trebuie sa-i invete. Unii nemultumiti de salarii chiar gasesc o posibilitate de castig oferind meditatii contra cost.
In acest hatis doar bunul Dumnezeu poate sa ne ajute sa trecem cu bine atat noi cat si copiii.
Recent am citit un articol pe blogul Cristinei la care am simtit indemnul sa fac un comentariu, va redau mai jos si lincul cu articolul si raspunsul meu.
Iata si comentariul:
Ah, Cristina !cat ma dor vorbele acestea. Nu pentru ca nu sunt exprimate cum trebuie, ci pentru adevarul cel releveaza si din pacate pe care il traim , noi parintii si copiii nostrii. vizavii de “minunatul” sistem de invatamant , e o realitate dureroasa. Si ma mai doare neputinta , sentimentul ca sunt precum Don Quijote de la Mancha si ca ma lupt cu morile de vant. As da ca exemplu expresia uneia din profesoare la prima ora cu elevii clasei a noua care vazandu-i pe copii zambitori le-a spus: “Radeti voi acum ca la sfarsitul anului o sa plangeti”. Nu-i vazuse in viata ei, nu-i cunostea, nu facuse nici o ora cu ei dar le-a facut o promisiune “inaltatoare”. Incercand la sedinta cu parintii sa edific aceasta problema diriginta , dupa ce in prealabil ne-a citit regulamentul scolii care parca se adresa unor copii infractori de la o scoala de corectie, fara a prezenta nimic din beneficiile acelei scoli pentru elevi, a spus ca acea expresie a fost poate o “gluma.”
Mai tarziu chiar ea a spus ca vor ramane in liceu doar cei care pot face fata, ca la sarsitul liceului sa ramana cei mai buni sa nu fie facuti de rusine ei ca profesori si reputatia liceului sa nu fie stirbita. Atentie nu elevii care invata ci cei care pot. Am citit mai demult ca atenienii aruncau copii nascuti cu numite probleme. Profesorii nu au nici un fel de responsabilitate. In toate cazurile copiii si parintii sunt devina de rezultatele elevului. Profesorii sunt undeva pe un piedestal si ei sunt un fel de “Controlul tehnic de calitate” si sorteaza copiii . Deci eu imi trimit copilul sa invete la scoala dar sunt responsbila si eu si copilul de ce ar trebui invatat acolo. Dealungul anilor de foarte multe ori copilului a trebuit sa i se explice acasa ceea ce nu s-a predat inteligibil la scoala. Daca copilul e dotat si poate sa inteleaga , sau printr-o minune are o “exceptie de profesor” care totusi sa explice cat de cat bine , e meritul profesorului, daca nu e in aceasta situatie, copilul e un “putoros”, un element, “rebel” si e devina el si toata familia lui. Un sistem de dai sa fugi. Dar unde sa fugi ca nu ai unde si fara astia patru ani “traumatizanti” nu poate obtine nici o slujba. Singura solutie pe care am avut-o pana acuma si e si pe mai departe , e sa ma rog Domnului Isus in primul rand , si apoi practic sa il invat eu acolo unde pot , sa apelez la altii acolo unde nu stiu si sa-l sustin moral si psihic pe copil sa traverseze aceasta perioada extrem de dificila. Imi e groaza sa particip la sedintele cu parintii. De cate ori particip si semnalez o anomalie imi e teama sa nu se rasfranga asupra copilului. Si mai e ceva ; lipsa de unitate a parintilor care desi cred ca mine tac si stau cumintei acolo in banci de ajung eu sa fiu considerata putin ciudata…Sti cum spun copii de la liceu? ca sunt ca la inchisoare…in mare parte au dreptate….Paradoxal eu am facut scoala pe timpul comunistilor cand in scoli nu se preda religia si se facea economie politica si socialism, niste aberatii la care noi invatam papagaliceste profesorii la aceste materii treceau cu vederea sii cam atata. In schimb la celelalte materii , romana, matematica fizica, chimie, biologie, programa era astfel intocmita incat procesul de invatamant era accesibil tuturor. Erau si pe atunci profesori mai delasatori. Dar erau mult mai multi care isi faceau cu responsabilitate datoria. Copiii invatau la scoala si scoala romaneasca era cu mult mai presus decat multe scoli din tarile ocidentale. Profesorii trebuiau sa dea socoteala daca aveau in clasa multi copii cu note mici si faceau meditatii cu cei mai putin dotati. Ideea era ca iti trimiti copilul sa invete la scoala si nu sa fie invatat de acasa si tinut “ostatic” sapte opt ore in care sa i se repete ca e prost si nu reusesc decat cei buni restul afara. De multe ori elevii sunt sicanati pentru ca parintele sa vina la scoala si sa se “milogeasca” de profesor fie pentru ca acesta din urma asteapta o”mica atentie”, fie ca sugereaza ceva “meditatii” contra cost. Asta e scoala noastra azi din pacate si e groaznic de dureros…Si ar fi multe de spus….
Poate videoclipul de mai jos ar trebui sa fie vizionat si de acei profesori ce in loc sa iubeasca si sa ajute copiii sa invete ii traumatizeaza ...
video

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu