UN NOU PUNCT CENTRAL - 1



GANDITORUL DE LA VALEA ARSULUI

 De cate ori evenimente prezente ce ma farama si ma socheaza au loc, ceea ce este bun  este ca dupa momentul de soc incep sa reflectez si sa evaluez ce am gresit, si ce nu, si incep sa meditez mai mult la Cuvantul lui Dumnezeu, sa vad in lumina Lui cum trebuie sa actionez pe viitor fie cu privire la ceea ce am gresit, fie cu privire la ingaduinta si dragostea care ar trebui sa le acopere pe unele dintre ele. Asa ca  pe genunchi,  studiind Scripturile, citind , avand partasie cu altii poti trece mai departe,  dar nu oricum invatand ceva si schimband acolo unde e cazul ceva.  De data aceasta am invatat lucruri extreme de iportante pe care imi face placere sa le impartasesc si voua celor ce popositi pe aici. Perspectiva asupra a tot ceea ce se intampla in viata aceasta privita nu prin peceptia eului meu ci prin incelepciune Domnului Hristos. Marturisesc ca e o perspective diferita de abordare dar care are mult adevar si e bine sa tin cont de ea pe viitor.

(fragment din “Scopul final” de DeVern F. Fromke)

“Ar fi intr-adevar minunat daca am putea trai, cum au cautat unii sa faca, cu iluzia ca, de fapt, nu a fost nici o Cadere si, prin urmare, nu este nici pacat. Dar noi stim prea bine cum stau lucrurile. Pacatul este o realitate – purtam cu totii semnele Caderii. De aceea, trebuie sa ne indreptam atentia spre masurile luate de Dumnezeu pentru a-l scoate pe pacatos din universal lui egocentric si a-l aseza intr-un loc unde Dumnezeu este punctual central. Vom vedea cum lucrarea Crucii il duce pe om de la vechiul punct central la…

Un nou punct central

Un prieten de-al meu a tiparit recent un mic motto: Continua sa privesti in jos. Aceasta , desigur, starneste nu putine comentarii din partea acelora care sunt obisnuiti cu expresia: Continua sa privesti in sus. De cele mai multe ori, socul isi atinge tinta. Daca cel care citeste e un credincios, I se aduce aminte ca este foarte important locul unde el se afla. Daca se afla aici, jos, atunci desigur ca trebuie sa priveasca in sus, la El. Dar daca am intrat cu adevarat in tot ce inseamna locul nostrum – “cu Hristos in Dumnezeu”, putem sa vedem o viata in intregime noua din perspective cereasca la care ne-am ridicat..

O poveste simpla va ilustra aceasta. Micutul Billy a promis solemn ca nu va parasi curtea. I s-a atras atentia ca va fi o multime foarte mare de oameni pe strada in ziua aceea, pentru a urmarii parade. Dar cand fanfarA a inceput sa cante si multimea s-a pus in miscare, el si-a dat dintr-o data seama ce pierde. O, de n-ar fi acel gard inalt de scandura care inconjoara curtea lor! Tot ceea ce Billy putea sa vada din parade era printr-o mica gaura in gard. Dar oamenii i se puneau mereu in cale.

Atunci a auzit vocea fratelui sau mai mare care il striga de pe veranda: “Billy, de ce nu vii aici sus? Dar Billy nu a putut sa ajunga nici pana la prima treapta a scarii din afara.; atunci fratele lui a coborat, l-a luat in brate si l-a dus sus.

Pai, da! Iata locul de unde se poate vedea totul! El a strabatut cu privirea marele boulevard, de la un capat la altul. Era imbatat de incantare.  “O”, a strigat el, “acum pot sa vad ce a fost inainte, si ce se petrece acum, si, in susul strazii, pot sa vad ce urmeaza sa se intample. E ca si cum as trai intr-o lume noua!”

Sears Tower. Ledge

Pentru Billy, trecutul, prezentul si viitorul au ajuns sa se contopeasca intr-un mare acum. La fel este cand noi, la invitatia lui Dumnezeu, venim sa urmarim parada timpului din perspective cereasca. Dumnezeu nu doar ca vede dintr-o singura ochire toate evenimentele timpului; El vede tot ce a planificat inainte de cartea Genezei si tot ce se va petrece dupa Apocalipsa. Privita din prezentul Sau etern, vesnicia devine un intreg complet, cu intervalul pe care-l numim timp doar ca o mica paranteza.

Psalmistul trebuie sa fi tanjit dupa aceasta pozitie cereasca cand a scris: “Domnul se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor sa vada daca este vreunul care sa inteleaga si sa-L caute pe Dumnezeu” (Psalmul 14:2). Sa inteleaga! Ce? Oare psalmistul a cunoscut nevoia de a privi lucrurile din perspective lui Dumnezeu inainte de a putea intelege tot ceea ce El a randuit? Apostolul Pavel insa a fost cel care a vazut cu adevarat necesitatea imperioasa a acestei perspective. In rugaciunea lui catre coloseni, asa cum este redata in traducerea Philips, el expune limpede acest gand: “Noi cerem lui Dumnezeu sa vedeti lucrurile din perspective lui, fiindu-va date revelatia si intelegerea spiritual” (Coloseni 1:9).

Astfel, fiecare om este sau egocentric, “privind in sus” din perspective lui propie, sau se bucura de perspective la care s-a referit Pavel: “priveste in jos” din perspective lui Dumnezeu – vede lucrurile prin ochii Lui.

Dar simpla existenta a dorintei dupa perspectiva cereasca nu-l va duce pe omul cazut in aceasta noua pozitie. Aceasta nu este lucrarea omului, ci a lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost Cel care a intrat in umanitate pentru a-l ridica pe om la un alt nivel de viata, pentru a oferii omenirii un nou punct central, unde toate lucrurile devin noi.  In imagine am desenat mijloacele prin care Dumnezeu il transfer ape om din familia lui Adam in imparatia fiului Sau.