FABULE PENTU COPII - 4

(Una din cele mai dragi povesti, pentru ca am trait-o si eu si e inca vie in viata mea si a multora...)
SUB COPACUL BUYU/ PAUL WHITE
Nu poti sa faci tu insuti totul
Nyani, maimuta, si prietenul lui, Tuku, au gasit intr-o zi o nuca de cocos coapta.
Sarind de pe o creanga pe alta isi aruncau unul altuia cu undemanare nuca. Erau neastamparati si faceau o mare galagie pe campurile pe care putrezeau incet gramezile de paie din anul trecut. Au alergat dupa nuca lor pe cand se rostogolea cat mai repede pe povarnisul dintre copacii Buyu, facand niste salturi mari. Nuca a sarit de pe malul inalt si a aterizat plescaind in valceaua Matope.
Nyani si Tuku stateau flecarind nervose la marginea povarnisului. Valceaua era plina de namol; un loc periculos, pe care chiar si Jumbo, elefantu, il ocolea, pentru ca ramaneai prins in mlastina vascoasa si te cufundai tot mai tare in ea.
Tuku statea la mal si se uita la nuca de cocos zacand ademenitor in valcea si pe care n-o putea ajunge.
“Tu, Nyani, fi atent… ma duc s-o iau”, s-a laudat el. Si-a apropiat picioarele de un pietroi si a sarit jos. A aterizat foarte aproape de nuca. Labele i se umplura de namol, dar dupa obiceiul maimutelor si le-a sters repede de coada. A apucat nuca si s-a uitat razand la Nyany, care era sus:”Vezi deja am luat-o!”
Acum voia sa se intoarca inapoi la mal, dar piciorul lui stang era prins tare. A incercat sa se ajute cu cel drept, cum obisnuieste sa faca o maimuta in asemenea cazuri. Dar inainte de a fi putut pronunta barem cuvantul cocos, ambele picioare erau impotmolite in namolul gros. Tuku a aruncat nuca. Dadea din maini si striga. Picioarele se afundau tot mai mult in namol. In spaima lui a strigat catre prietenul de pe mal:”Ajuta-ma!”
Dar Nyani se scarpina doar in neputinta lui. Nici el nu era mai siret decat celelalte maimute. Asa ca… se vaicarea cat putea, caci pentru vaicareala n-ai nevoie de prea multa minte.
Tuku, care se scufunda cat mai mult, a strigat:”Ce sa fac?” Nyani s-a agatat cu coada de o liana si se legana incet incolo si incoace, gandindu-se incordat.
Tuku dadea din maini tot mai agitat. Deja mlastina ii ajungea acum aproape de genunchi. Cu cat lupta mai mult sa iasa, cu atat mai adanc se cufunda. Si cu cat se scufunda mai adanc, cu atat mai tare dadea din maini.
In sfarsit lui Nyani i-a venit o idée. “Am gasit, Tuku”, a strigat el. “Tu ai o mustata mare! Apuca-te de ea sit trage-te afara!”
Glasul lui Tuku s-a frant de bucurie. Acum era salvat. El si-a apucat firele de par si s-a tras cu toata puterea in sus. Aproape parea ca o sa reuseasca. Dar i-a troznit numai sira spinarii. Mlastina urca tot mai sus si mai sus.
Tuku s-a agatat de firele de mustati si continua sa se traga
Nyani fugea agitata incolo si incoace pe mal si striga: “Trage-te odata afara!”
Dar mlastina urca tot mai mult. Ii ajungea lui Tuku pana la brate, ii apasa coastele si-i taia respiratia. In cele din urma i-a ajuns pana la gat. Tuku deabea mai putea inghiti.
Mlastina a ajuns la barbia lui Tuku. El se lupta disperat ca sa-si tina la suprafata gura si nasul. Dar mlastina urca.
Ochii lui Tuku se roteau ingrozitor. El si-a prins botul cu labele si-l tragea in sus cu toata puterea. Dar tot ce mai vedea Nyani din prietenul lui erau doua labe de maimuta ridicate in sus si inclestate pe niste fire de par smulse de maimuta.
Apoi suprafata mlastinei Matope s-a linistit treptat, si cateva cercuri de unde erau ultimii martori despre Tuku maimuta, care a vrut sa se traga de propria mustata afara din mlastina.
Printre zgomotele care razbat noaptea din jungla se amesteca si oftatul prieteilor lui M’gogo.
“Cum se numeste aceasta mlastina Matope?” intreba Daudi. “Ajungi usor in ea, dar nu mai iesi niciodata singur din ea”…
M’gogo raspunde ganditor:”Numele adevarat al acestei mlastini trebuie sa fie pacat”.
Daudi incuvinteaza. “Si eu am ajuns odata in aceasta mlastina si am incercat sa ma scot prinzandu-ma de propriul meu par. Si eu am crezut mai intai ca as putea sa ma salvez singur. Dar cu cat ma osteneam mai mult sa devin mai bun, cu atat mai mult ma scufundam. Si atunci am vazut pe cineva stand pe mal. Nu-i puteam recunoaste fata, dar mana pe care mi-a intns-o avea o cicatrice adanca. “Da-mi mana:, mi-a zis El, “numai eu te pot scoate de aici”.
“Dar eu ma gandeam: Asa sa fac? Oare n-ar fi mai bine s a ma lupt mai departe si sa incerc sa ies singur? Apoi am simtit cum sunt tras de jos din mlastina si mi-am dat seama ca cei care raman in mlastina trebuie sa moara in mlastina. Atunci mi-am pus mana in mana Lui, si El m-a tras afara.
Pe mal mi-a spus: “Urmeaza-ma, caci eu am venit sa-ti dau viata, o viata noua” Si asa m-am dus dupa El. Am fost vremuri cand am alunecat iara in mlastina. Dar de fiecare data mana Lui era acolo si ma tragea din nou afara.
N-are nici un rost sa urmati pe altul. Mana lui intinsa este prezenta de fiecare data, si el e foarte puternic. Nu trebuie sa faceti altceva decat sa va puneti mana in mana Lui. El o tine tare, caci El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu”.