1.Măreţul har m-a mântuit pe mine din păcat Pierdut eram, dar m-a găsit, de moarte m-a scăpat.
2.Măreţul har m-a învăţat s-o rup cu orice rău Ce scump mi-e azi tot harul dat; trăiesc prin el mereu.
3.Dureri, batjocuri, prigoniri, adese-am întâlnit; Prin harul marii Lui iubiri eu toate-am biruit.
4.Prin har ajnge-voi în cer, cu slavă îmbrăcat Şi voi slăvi în veşnicii pe Cel ce har mi-a dat.
Un cântec drag oricui...bătrân, tânăr, mic, mare şi cu siguranţă cunoscut de mulţi dintre noi. O cântare ce poartă în spate o poveste importantă, de-a lungul istoriei, şi cu mare greutate în sufletele noastre, celor care o îndrăgim, celor cărora i-am cântat şi ascultat versurile cu inima deschisă, simţindu-i importanţa chiar şi azi, în secolul XXI, adânc în inimile noastre. O cântare cu o traiectorie de 240 de ani care de-a lungul "vieţii" sale a reuşit să strângă cu sine poveşti şi poveşti, taine, dorinţe, speranţe, bucurii sau dureri, mărturii sau cereri...o cântare pe care trebuie să o cunosti, la fel ca întreaga ei poveste.
Autorul ei este John Newton, născut în Londra, 1725, al cărui tată a fost căpitan iar a cărui mama, bolnavă fiind şi conştientă de puţinul timp rămas pe pământ, a avut grijă să-l înveţe Biblia pe fiul ei. Mama sa a murit când el avea 7 ani, devenind, aşa, la o vârstă foarte fragedă, ajutor pe o barcă de pescuit cu experienţe, de-a lungul anilor, periculoase, emoţionante, inclusiv dureroase.
Mai târziu s-a înrolat pe o barcă de sclavi unde a ajuns căpitan, uitând în tot acest timp de Dumnezeul mamei lui şi al Bibliei, devenind unul dintre cei mai mizerabili şi de temut comerciant de sclavi. A comerciat cu sute de femei, copii şi bărbaţi din Africa luându-i de la casele şi familiile lor, pentru a fi vânduţi ca şi sclavi în America.
John Newton recunoştea că simţea nevoia să se pocăiască dar doar ca să scape de iad, în realitate iubea păcatul şi nu era dispus să renunţe la el. În fiecare an cădea tot mai jos în păcat, ajungând, aşa, o persoana josnică până şi pentru echipajul bărcii, care într-o ocazie când, beat fiind, a căzut peste bord, aceştia, pentru a-l salva, au aruncat după el un harpon ce i s-a înfipt în şold, motiv pentru care a şchiopătat toată viaţa sa.
În 1748 o furtună violentă ameninţă cu scufundarea bărcii iar Newton cade pe genunchi cerând mila lui Dumnezeu. A fost atunci, imediat după ce furtuna s-a oprit, când a realizat că există un Dumnezeu care aude şi răspunde rugăciunilor, până şi pentru cel mai rău dintre oameni. A continuat totuşi traficul cu sclavi până când finalmente a renunţat căindu-se şi devenind predicator şi compozitor de cântece religioase.
A fost deasemeni o inspiraţie pentru William Wilberforce, un politician englez care timp de 16 ani a luptat împotriva sclaviei propunând guvernului proiecte pentru aceasta, începând cu 1791 până când în 1807 în sfârşit a reuşit, mulţumită credinţei, anularea sclaviei. A continuat luptând deoarece, iniţial, sclavii deja cumpăraţi nu au fost eliberaţi, s-a interzis doar continuarea comerţului cu sclavi, până în 1823 când în sfârşit toţi sclavii au fost eliberaţi...Probabil că dacă ţi-aş cere un nume de om mare care te inspiră îmi vei spune...Napoleon...un om care după fiecare bătălie mare se culca gândindu-se la bătălia ce-a purtat-o...la câţi oameni a învins pe câmpul de luptă, la câţi a omorât...dar William Wilberforce este acel om care atunci când pune capul pe pernă, se poate gândi la toţi oamenii pe care i-a eliberat...16 ani de luptă terminaţi într-o victorie aşa de mult doriţă de către toate victimele capriciilor economice şi de putere ale potenţelor mundiale de atunci.
În 1772 John Newton a scris un cântec cunoscut azi sub numele de "Măreţul har" sau "Amazing grace", ca nume original, în engleză...fiind, acest cântec, mărturia sa.
A devenit cea mai populară melodie din istorie. Cea mai înregistrată şi cea mai cântată de un număr foarte mare de artişti, tradusă în mai multe limbi ca oricare altă cântare.
O cântare care, cu doar puţine note, ridică capetele celor fără de speranţă şi înmoaie inimile celor împietriţi...
"Măreţul har" a fost cântată de către ambele părţi ale războiului civil american; a fost folosită ca recviem (sau slujbă religioasă făcută pentru pomenirea morţilor) pe "Drumul lacrimilor" de către americanii nativi (băştinaşii din nordul americii cunoscuţi şi sub numele de indienii americani, indienii roşii, oamenii roşii, etc ) când au fost obligaţi să se mute pe teritorii indiene -zona Oklahoma- şi să-şi lase caminele în spate; protestanţii drepturilor civile au cântat-o sfidător în timpul marşurilor pentru libertate, în acea sufocantă zi de august când Martin Luther King Jr.(un cleric american care a luptat pentru drepturile omului) îşi împărtăşise visul său; "Măreţul har" s-a putut auzi şi atunci cănd Nelson Mandela (numit azi de către africani "bunicul", primul preşedinte sud-african care a luptat împotriva segregaţiei mai întâi într-un mod pacific, recurgând în final la lupta înarmată, motiv pentru care a petrecut 27 ani în închisoare, continuând, totuşi, în tot acest timp să lupte) a fost eliberat din închisoare; când zidul din Berlin a fost dărâmat; în 11 septembrie, "Măreţul har" a fost cântată ca să consoleze o populaţie în doliu; a fost cântată când "The Saints", o echipă de fotbal american, au intrat pe câmpul de joc numit "Superdrome",ca să ridice sufletele acelui oraş doborât, după ce uraganul Katrina a devastat acele zone.
Harul are puterea să transforme, să-i îndrepte pe cei nedrepţi şi să schimbe un om care odată comercia cu sclavi într-unul care să lupte pentru libertatea lor.
"După multe pericole, eforturi şi piedici am ajuns... şi a fost harul cel care ne-a adus în siguranţă aşa departe, harul care ne va conduce acasă" - John Newton
(preluat de pe net- articol publicat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu