George Müller s-a implicat în activităţi sociale de ajutorare a copiilor fără părinţi, oferindu-le adăpost, educaţie şi pregătindu-i pentru integrarea în societate.
S-a născut în anul 1805, în Germania. Deşi a studiat teologia, dând curs dorinţei tatălui său, s-a convertit abia la 21 de ani. După finalizarea cursurilor universitare, a plecat în Anglia, lucrând la început pentru o societate misionară şi apoi ca predicator.
În anul 1830 s-a căsătorit cu Mary Groves, iar patru ani mai târziu a fondat organizaţia „Instituţia pentru cunoaşterea Scripturii în ţară şi străinătate”, cu scopul de a răspândi cuvântul Scripturii şi a sprijini lucrarea misionară.
În anul 1835, George Müller a înfiinţat prima casă de orfani. Ceea ce l-a inspirat a fost exemplul reverendului A.H. Franke, care cu 128 de ani înainte înfiinţase în Germania câteva aziluri susţinute doar din ajutoare ca răspuns la rugăciune.
Müller a început să lucreze fără a avea resurse financiare sau un cadru instituţional clar definit. Pentru primul orfelinat, el a închiriat o casă, în care şi-au găsit adăpost 30 de tinere orfane. După opt luni, a închiriat o altă casă şi a deschis al doilea orfelinat, pentru 36 de copii. După alte nouă luni a deschis al treilea orfelinat, adăpostind încă 36 de copii.
Pentru că tulburau liniştea vecinilor, au fost nevoiţi să se mute. De aceea, Müller s-a hotărât să ridice câteva case noi la marginea oraşului. După ce s-a rugat pentru acest proiect, a început construirea primei case, care putea găzdui 140 de fete, 80 de băieţi şi 80 de copii mici. Ulterior, va construi alte patru case, fiecare putând adăposti până la 450 de copii orfani. Astfel, în anul 1870, această lucrare socială includea 2250 de orfani şi 112 angajaţi.
Adesea, Müller şi cei implicaţi în creşterea orfanilor treceau prin crize financiare, deoarece cheltuielile legate de îngrijirea şi educarea copiilor depăşeau puţinele lor resurse disponibile. Într-o anumită împrejurare, când nu mai erau deloc bani, Müller s-a rugat lui Dumnezeu să deschisă inima unui cunoscut negustor din Londra, ca să-i ajute. La scurt timp, el a primit un cec chiar de la acel om. Au fost multe asemenea situaţii în care Domnul a răsplătit credinţa şi rugăciunile sale, oferind de fiecare dată soluţii pentru ieşirea din situaţiile de criză.
În ultimii ani de viaţă, George Müller a efectuat numeroase călătorii misionare, vizitând ţări precum Egiptul, Palestina, Rusia sau India. El le vorbea oamenilor despre modul în care Dumnezeu răspunde rugăciunilor şi îi încuraja să se implice în acţiuni de binefacere."
Adina Petric
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu