Copiii lui Dumnezeu sunt chemaţi să fie reprezentanţi ai Domnului Hristos, pentru a înfăţişa tuturor bunătatea şi mila lui Dumnezeu. După cum Domnul Hristos ne-a descoperit adevăratul caracter al Tatălui, tot astfel şi noi trebuie să descoperim pe Domnul Hristos unei lumi care nu cunoaşte iubirea Lui plină de milă şi bunătate. "Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume", spunea Domnul Hristos, "aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume". "Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis" (Ioan 17,18,23). Apostolul Pavel spune ucenicilor Domnului Hristos: "Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos" cunoscută şi citită de toţi oamenii" (2 Corinteni 3,3,2). Prin fiecare dintre copiii Săi Domnul Hristos trimite câte o epistolă lumii. Dacă eşti urmaş al Domnului Hristos, atunci prin tine El trimite o epistolă familiei, localităţii şi străzii unde locuieşti. Domnul Hristos locuind în tine doreşte să vorbească inimilor acelora care nu-L cunosc. Poate că ei nu citesc Sfânta Scriptură sau n-au ajuns să audă vocea Lui care le vorbeşte de pe paginile ei; poate ei nu văd dragostea lui Dumnezeu manifestată în lucrările Sale. Dar dacă eşti un adevărat reprezentant al Domnului Hristos, atunci este posibil ca prin tine ei să poată fi conduşi să înţeleagă ceva din bunătatea Lui şi să fie câştigaţi ca să-L iubească şi să-I slujească.
Creştinii sunt puşi ca purtători de lumină pe calea spre ceruri. Ei trebuie să reflecte lumii lumina pe care o primesc de la Hristos. Viaţa şi caracterul lor să fie astfel încât prin ei şi alţii să ajungă să aibă o concepţie dreaptă despre Hristos şi lucrarea Sa.
Dacă noi reprezentăm cum se cuvine pe Hristos, atunci noi vom face ca slujirea Sa să apară cât mai atrăgătoare, cum de fapt şi este. Creştinii care adună întunecime şi tristeţe în sufletele lor şi care murmură şi se plâng dau celorlalţi o falsă înfăţişare a lui Dumnezeu şi a vieţii creştine. Ei lasă impresia că Dumnezeu nu are plăcere să vadă pe copiii Săi fericiţi şi prin aceasta dau o mărturie falsă despre Tatăl nostru ceresc.
Satana tresaltă de bucurie atunci când poate duce pe copiii lui Dumnezeu la necredinţă şi descurajare. El găseşte plăcere în a ne vedea că am ajuns să nu ne mai încredem în Dumnezeu şi să ne îndoim de bunăvoinţa şi puterea Lui de a ne mântui. Celui rău îi face plăcere atunci când noi ajungem să credem că Dumnezeu ne vrea răul prin acţiunile providenţei în favoarea noastră. Este lucrarea lui Satana aceea de a înfăţişa pe Dumnezeu ca lipsit de orice milă şi înţelegere pentru noi, oamenii. El răstălmăceşte adevărul cu privire la Dumnezeu. El umple imaginaţia cu idei false despre Dumnezeu, şi astfel în loc să cugetăm la adevărul despre Tatăl nostru ceresc, noi înşine ocupăm prea adesea mintea noastră cu ideile false ale lui Satana şi dezonorăm pe Dumnezeu prin neîncredere în El şi murmurare împotriva Sa. Satana caută întotdeauna să facă din viaţa religioasă o viaţă plină de tristeţe. El doreşte ca ea să pară apăsătoare şi foarte grea. Atunci când creştinul, în propria sa viaţă, trăieşte o astfel de religie, el susţine prin necredinţa sa minciunile lui Satana.
Mulţi, de-a lungul vieţii, se ocupă prea mult cu greşelile, căderile şi dezamăgirile lor încât inimile le sunt pline de tristeţe şi descurajare. În timp ce mă aflam în Europa, o soră care era tocmai în această situaţie şi care ajunsese la disperare, mi-a scris, cerându-mi un cuvânt de încurajare. După ce am citit scrisoarea, în noaptea aceea am visat că mă aflam într-o grădină şi cineva care părea că este proprietarul acelei grădini mă conducea pe diferitele ei cărări. Eu culegeam flori şi mă bucuram de parfumul lor, când această soră, care mergea alături de mine, mi-a atras atenţia asupra unor tufe de mărăcini urâţi la vedere, care îi închideau drumul. Din această cauză, era amărâtă şi plângea. Ea nu mergea pe cărare urmând pe stăpânul grădinii care ne conducea, ci se mişca numai printre spini şi mărăcini. "O", se plângea ea, "nu este oare păcat că această frumoasă grădină este stricată de mărăcini?" Atunci cel ce ne călăuzea îi spuse: "Lasă mărăcinii, nu te mai ocupa de ei, pentru că ei te rănesc numai. Culege trandafiri, crini şi garoafe".
Oare n-ai avut şi momente luminoase în experienţa ta? N-ai avut oare ocazii preţioase când inima ţi-a tresăltat de bucurie răspunzând lucrării Duhului lui Dumnezeu? Când priveşti înapoi şi răsfoieşti capitolele cuprinzând experienţa vieţii tale, nu găseşti oare şi pagini plăcute? Nu cresc oare făgăduinţele lui Dumnezeu, asemenea florilor plăcut mirositoare, pretutindeni de-a lungul cărării vieţii tale? Nu vei lăsa tu oare ca frumuseţea şi dulceaţa lor suavă să-ţi umple inima de bucurie?
Spinii şi mărăcniii nu vor face decât să te rănească şi să-ţi producă durere; şi dacă îi culegi numai pe aceştia şi îi dai şi altora, atunci, pe lângă faptul că dispreţuieşti bunătatea lui Dumnezeu, nu împiedici tu oare şi pe cei din jurul tău să umble pe calea vieţii?
Nu este un lucru înţelept acela de a strânge toate amintirile neplăcute ale trecutului, cu nedreptăţile şi dezamăgirile lui, de a vorbi despre ele şi a ne lamenta din pricina lor până când ajungem copleşiţi de descurajare. Un creştin descurajat este plin numai de întuneric, excluzând din sufletul său lumina lui Dumnezeu şi aruncând o umbră asupra cărării altora.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru tabloul luminos pe care ni l-a dat! Să adunăm laolaltă binecuvântatele asigurări ale iubirii Sale, ca să le putem avea totdeauna înaintea ochilor; Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui Său, îmbrăcând divinitatea Sa în haina naturii omeneşti, pentru ca să poată răscumpăra pe păcătos de sub puterea lui Satana; biruinţa câştigată de El în favoarea noastră, deschizând astfel cerul înaintea oamenilor şi înfăţişând privirii noastre locul în care Dumnezeirea îşi descoperă slava; neamul omenesc căzut, dar ridicat din ruina în care îi aruncase păcatul şi adus iarăşi în legătură cu Dumnezeul cel infinit, trecând cu bine încercarea divină prin credinţa în Mântuitorul nostru, îmbrăcat în neprihănirea Domnului Hristos şi înălţat la tronul măririi Sale : iată tablouri pe care Dumnezeu doreşte ca noi să le contemplăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu