SA CEREM CU CREDINTA- 2

“Cereti, si si vi se va da…”/de Vera Cusnir

Cu multi ani in urma, in Rusia bantuia o foame cumplita. Oamenii piereau cu miile chiar pe strada. Cersetorii umblau pe sub ferestre, bateau pe la usi sau cereau milostenie de la trecatori, care fiind si ei saraci, nu puteau da si altora din putinul pe care-l avea fiecare.
Intr-o familie parintii murisera de foame, si copiii au ramas numai cu bunicii. Erau trei guri care trebuiau hranite. Bunica impletea si-si vindea marfa in piata, dar castiga prea putin, si toti ai casei duceau un trai de azi pe maine.
A venit si ziua cand s-a ispravit si ultima imbucatura de paine. Batrana era disperata, dar in fata copiilor nu se trada cu nimic, ca sa nu le faca inima rea, si seara i-a chemat ca de obicei la rugaciune. Numai ea stia ca le ajunsese cutitul la os si ca numai Dumnezeu le mai putea veni in ajutor. Ea I-a cerut Domnului paine pentru nepotii ei, o coaja sau o farama de paine, caci o paine intreaga nu mai vazuse de cine stie cand. Dar nepotica ei a indraznit sa-I ceara lui Dumnezeu o paine intreaga!
Seara tarziu copii s-au culcat flamanzi, si nici dimineata nu le-a nimic de-ale gurii. Incredintata ca nu vor ramane fara paine in acea zi, fetita a sfatuit-o pe bunica sa ascuta cutitul. Bunica a facut intocmai , si copii au petrecut intreaga zi in asteptarea painii.

A venit si seara dar de paine nici pomeneala. Copii s-au culcat flamanzi si de asta data. Dar, deodata, s-a auzit o bataie in usa. Bunica a deschis si a recunoscut in barbatul din prag pe un vechi prieten al familiei lor. Barbatul a intrat pe usa nins si rebegit de frig, si bunica l-a poftit langa foc sa-si mai vina infire sis a se incalzeasca.. El si-a dat jos haina si i-a spus ca facuse in acea seara mai bine de treizeci de kilometrii ca sa ajunga la ei.
“Ce te-a adus la noi?” l-a intrebat bunica. El a raspuns:”Ieri pe la pranz am simtit ca trebuie sa vin numaidecat incoace. Ceva imi spunea ca sunteti la mare stramtorare”. Si el a adaugat,, intorcandu-se spre copii:”Ia sa-mi spuneti ce v-am adus!”
Fetita care se rugase pentru o paine a zis cu toata increderea:”Eu stiu. Dumneata ne-ai adus o paine”. “Intr-adevar, eu v-am adus o paine intreaga. Dar cum ai ghicit?” Prietenul familiei a aflat astfel despre rugaciunea fetitei, si cu lacrimi in ochi a scos din san o paine si a intins-o bunicii. Si desi au mancat-o far aunt si lapte, toti ai casei s-au simtit nespus de fericiti in acea seara. De atunci credinta li s-a intarit si mai mult in inima.”