PICTURI 3D

Street Painting Picturi călcate în picioare19.01.2008 12:14:01 (Arhiva)(articol preluat de pe "Monitor Expres") Desenele 3D pe asfalt reprezintă cea mai nouă formă de artă urbană

Arta s-a mutat din muzee şi galerii în stradă, pe trotuare şi pereţi. Nu e vorba de grafitti, ci de artă în cel mai critic sens al cuvîntului. Bazată pe o tehnică specială, de îmbinare a umbrelor şi culorilor pentru crearea senzaţiei de tridimensionalitate, pictura pe asfalt nu e cu nimic mai prejos faţă de cea pe pînză. Iar artiştii sînt maeştri veritabili, chiar dacă operele lor sînt călcate în picioare. Mai mult, cele mai izbutite lucrări în cretă colorată creează iluzii, făcîndu-le cu atît mai atractive, curioase şi originale. Pictori fără şevalet Pe trotuarele metropolelor din Occident poţi călca prin gropi fără să-ţi scrînteşti picioarele, prin cascade şi piscine fără să te uzi, poţi întîlni rechini şi insecte uriaşe care nu-ţi fac nimic sau maşini şi bolovani de care nu te poţi lovi. Ba chiar şi oameni îngropaţi care se zbat să iasă la suprafaţă. Sînt doar desene pe asfalt. Iluzii din cretă realizate atît de bine încît par reale. Autorii acestor năzbîtii tridimensionale stăpînesc o tehnică specială prin care reuşesc nu numai să înşele ochiul trecătorului, ci să realizeze chiar opere de artă de mare valoare. Experţii spun că, pentru obţinerea iluziei, desenul trebuie privit dintr-un anumit unghi. De aceea, cînd creează, autorii folosesc o cameră cu trepied prin care urmăresc cum se conturează profunzimea sau înălţimea desenului. Pictorii trotuarelor şi-au cîştigat o bună reputaţie prin cîteva lucrări ajunse deja celebre în arta urbană. Chiar dacă ploaia le-a şters, autorii lor au rămas nemuritori şi îndrăgiţi mai ales de către amatorii de artă nonconformistă. Englezul Julian Beever, poreclit „Picasso al trotuarelor“ este cunoscut pentru săritorul de pe trambulină care pare că se va arunca într-o apă curgătoare, frumoasa fată care face baie în piscină, Batman care urcă pe bloc, gropi şi bălţi de tot felul pline cu peşti, plante, bărcuţe, sau chiar fiinţe umane care încearcă să iasă la suprafaţă. Unele par reale, altele sculptate. De fapt, toate sînt desenate cu creta. Foloseşte tehnica numită anamorfoză prin care creează perspectiva la nivelul picioarelor, şi de aici iluzia adîncimii. Beever are 50 de ani şi a absolvit Universitatea din Leeds. Din 1990, cînd a creat primul desen tridimensional, a pictat sute de trotuare din Marea Britanie, Belgia, Franţa, Olanda, Germania, USA şi Australia. „Am realizat că pot face lucrurile să coboare sau să urce şi am început să experimentez“, mărturiseşte artistul. Deşi ştie că arta lui e perisabilă, Beever crede că „cel mai important lucru e să fac o fotografie atunci cînd desenul e gata. Asta mă face fericit“. „Arta mea e pentru toată lumea, arta n-ar trebui încuiată în galerii, biblioteci şi librării, doar pentru istorici şi aşa-zişi experţi“. De regulă, termină un desen în trei zile pe care le alege în funcţie de starea vremii. În ianuarie 2006, Beever a decorat cu dragoni străzile cartierului Chinatown din Birmingham, lucrînd la temperaturi apropiate de 00C. Edgar Mueller este faimos pentru fluviul prin care înoată oameni. Este un desen cu o suprafaţă de 92 mp. Mai are obiceiul să deseneze şi boturi de maşini care ies din asfalt, dar şi picturi bidimensionale, renascentiste, însă tot în cretă. Lucrează şi împreună cu alt artist al străzilor, germanul Manfred Stader. Dintre lucrările lor, cea mai fioroasă a fost expusă la Hong Kong şi reprezintă un rechin care scoate capul din valuri, gata să înşface un picior între fălcile dotate cu dinţi ascuţiţi. Mark Cummings, Dawn Morrison Wagner, Lorelle Miller pictează portrete de personaje biblice. Cuong Nguyen este reprezentantul Asiei, iar arta pe beton a polonezului stabilit în Germania Gregor Wosik a putut fi admirată pînă săptămîna trecută la Viena. Tot pe trotuare mai găsim şi reclame din care sticle de suc, whisky, telefoane mobile, laptopuri cu numele firmei producătoare imprimat la vedere par să ţişnească din asfalt. Sau meniuri apetisante pe podelele restaurantelor. Semn că, la fel ca în arta clasică, pictura 3D nu ţine de foame şi artiştii trebuie să mai picteze şi pentru bani, nu numai de amorul artei. Se pare că străzile noastre nu-i inspiră pe artiştii cretei, poate din cauza gropilor care nu mai e cazul să fie desenate, există la tot pasul. 5 secole de street painting Picturile pe stradă sînt mai vechi decît se bănuieşte. Ele au apărut încă din secolul XVI, în Italia. Artiştii străzilor erau numiţi madonnari deoarece majoritatea lucrărilor lor o reprezentau pe Madonna. Erau artişti itineranţi, trăiau liber, poposeau pe la festivaluri şi sărbători religioase ca să deseneze pieţele publice sau spaţiile din faţa bisericilor. Foloseau cărbune, bucăţi de ţiglă şi cretă albă. Erau plătiţi în pîine, ulei sau alte alimente. Tradiţia a mers din secol în secol, pînă la Al Doilea Război Mondial, cînd s-a întrerupt pentru cîţiva ani. În 1972, a avut loc primul concurs internaţional de pictură pe stradă în Grazie di Curtatone, Italia. În loc să-i omagieze pe ultimii practicanţi ai acestei arte (unul dintre ei avea chiar 90 de ani), festivalul a dat un imbold nou creatorilor, iar ministrul culturii a recunoscut-o ca artă oficială. O nouă generaţie s-a născut cu acea ocazie şi, de atunci, s-au făcut mii de desene pe asfalt în cadrul a zeci de festivaluri din toată lumea.

de: Camelia Onciu