CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

joi, 16 septembrie 2010

UF!...A INCEPUT SCOALA...

DE CE REGRET CA NU AM FACUT SI EU SCOALA CU COPIII ACASA...
Citind unul din articolele postate de Cristina pe blog foarte interesant si pertinent, mi-a adus aminte de mai multe intamplari neplacute din scoala frecventata de copiii mei.Si ma gandeam ca daca as fi stiut, ar fi fost posibil cand erau copiii mei mici, as fi facut cu siguranta scoala acasa.  Unul din incidentele neplacute pe care vreau sa vi-l povestesc s-a intamplat cand fiul meu cel mare era in clasa a saptea.

Int-o zi a venit acasa din timpul orelor plangand si tremurand tot . Dupa ce am reusit sa-l linistesc, a reusit sa-mi povesteasca ce se intamplase si de ce era asa de speriat rusinat si se simtea umilit. In timpul orei de desen, care cu siguranta a fost destul de plictisitoare, copiii au inceput sa vorbesaca intre ei. Cei mai energici chiar au inceput sa se intoarca in banca sa discute cu cei din spatele lor. Baiatul meu nu a facut exceptie si a inceput o discutie in contradictoriu cu colega din spatele lui.Profesoara, cand galagia a crescut suparator, s-a hotarat sa stopeze vacarmul si penturu ca baiatul meu mai era intors spre colega din spate, l-a luat la intrebari. Pana aici nimic deosebit. Dar discutia cu tenta “glumeata’ cum avea ea sa afirme ulterior, a luat-o pe o panta gresita. L-a intrebat daca are ceva cu fetele in mod special. Copilul i-a raspuns ca nu. Ea a continuat: “Ce, nu iti plac fetele?”. In clipa aceea copilul s-a rusinat si nu a raspuns. Profesoara a continuat sub forma de “gluma’si l-a intrebat:”Sau poate tie iti plac baietii?”. La care multi din clasa au inceput sa rada la asa o “gluma buna". La varsta lui déjà stia ce inseamna aceasta aluzie si s-a simtit groaznic de umilit. El mi-a spus disperat :”Mama, a insinuat ca sunt homosexual”. Va dati seama ce umilit s-a simtit copilul la patrusprezece ani?. Am stat de vorba cu el si l-am linistit si i-am explicat multe despre aceste lucruri si i-am spus ca in viata poate intalni si astfel de oameni care desi asezati in locuri importante nu au principii si atitudini potrivite. Nu am lasat incidetul asa, am fost la scoala, am discutat cu diriginta, am discutat si cu profesoara, si am lamurit lucrurile, iar la urmatoarea ora profesoara si-a cerut scuze in fata clasei pentru “gluma"  ei “nevinovata”. Sunt multe alte incidente neplacute care ma fac sa regret ca nu am facut scoala cu copiii acasa....

Articolul Cristinei http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/08/27/cum-a-ajuns-socialismul-in-scoli/


Intr-o atmosfera ostila si departe de familie, copilul poate suferi enorm....http://www.youtube.com/watch?v=tBhSoQczTvs
Taare Zameen Par (maa)

I never, do tell you,
But I am frightened by the darkness, mother
Usually I, don't show,
But I do care about you, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.
Don't leave me like this in the crowd
Such that I am not able to come back to the home.
Don't send me so far
Such that you don't remember about me at all.
Am I that bad, mother?
That bad... my mother?
Whenever... father...
Quickly... swing me, mother...
My eyes... seek for you...
I do think this... you will come to hold me, mother...
I don't... tell him this...
But I do... get scared, mother
On the face... I don't let this come
In the heart... I get frightened, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.
I never, do tell you,
But I am frightened by the darkness, mother
Usually I, don't show,
But I do care about you, mother
You know it all, isn't it mother?
You know it all, my mother.
.............................................................
Nu ti-am spus niciodata,
Dar mi-e frica de intuneric, mama...
Si de obicei nu vreau sa ma arat
Dar mi-e tare dor de tine, mama...
Tu le stii pe toate, nu-i asa mama?
Tu le stii pe toate, mama.
Sa nu ma lasi pierdut in multime
Ca sa nu mai stiu sa ma reintorc acasa.
Si nu ma trimite atit de departe
Incit sa nu-ti mai amintesti de loc de mine.
Sint chiar asa de rau, mama?
Chiar asa de rau, mama mea?
Oricum...tata...
Dar mai bine leagana-ma in imbratisarea ta mama...
Ochii mei...te cauta...
Eu cred...ca ai sa vii sa ma imbratisezi, mama mea...
Eu nu-i spun asta lui niciodata...
Dar mi-e frica ...nu las sa se vada pe fata mea;
Si in inima...nu las sa intre asa ceva...
Mi-e frica mama...
Tu stii asta...nu-i asa ?
Tu stii totul, mama.
Nu ti-am spus...dar mi-e frica de intuneric , mama,
Si de obicei nu ma arat.
Dar te doresc mama...
Tu stii toate astea , mama, nu-i asa?
Tu toate le stii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu