PICIOARE CA ALE CERBILOR

Picioare ca ale cerbilor

“Ascultarea”de Vera Cusmir/editura Agape
“El imi face picioarele ca ale cerbilor…” (Habacuc 3:19)


O femeie si-a inchinat viata lui Dumnezeu si L-a servit cu credinta intr-un centru misionar din Tibet, departe de casa parinteasca si de prietenii ei de odinioara. Dar si acolo Domnul ii purta de grija prin oamenii din preajma, care o cunosteau bine si o o indrageau din toata inima.
Intr-o zi, ea s-a pregatit sa strabata o trecatoare prapastioasa ca sa ajunga la un satuc situate pe coasta opusa a muntelui. Colegii ei de la misiune i-au promis sa se roage pentru ea, si femeia a pornit la drum, incredintata ca Dumnezeu o va ocroti la nevoie. Misionara purta in spate un rucsac cu tot felulde obiecte necesare activitatii ei precum si cu provizii . Cararea era atat de ingusta si intortocheata, incat doar un singur om putea trece anevoie pe ea.

Femeia urca tot mai sus, laudandu-L in gand pe Dumnezeu pentru maretia privelistii ce se deschidea in fata ei. In drapta se inalta un perete abrupt, iar in stanca se casca o prapastie adanca.. Ea se ferea sa priveasca in jos, de teama sa nu ameteasca, si se sprijinea cu varful degetelor de peretele stancos. Inainta pas cu pas, si deodata la o cotitura, a aparut…o namila de vaca mare cat toate zilele! Ele s-au privit in ochi, intelegand ca una va trebui sa-i cedeze calea celeilalte, ca cineva se va prabusi in prapastie. Sa treaca pe alaturi era desigur cu neputinta. Vaca nu parea catusi de putin dispusa sa se arunce in prapastie, si nici misionara nu intentiona sa o faca. Amandoua se priveau tinta si nu stiau ce hotarare sa ia…
In disperarea clipei, misionara si-a amintit deodata cuvintele profetului Habacuc: “El imi face picioarele ca ale cerbilor si ma face sa merg pe inaltimile mele!” Ea a repetat in gand cuvintele profetului, si deodata o putere tainica a ajutat-o sa urce peretele de stanca din dreapta ei. Picioarele i se propteau trainic pe stanca, fara sa alunece, ca a unui cerb de munte. A urcat astfel, pana ce vaca a izbutit sa treaca, apoi a coborat cu bine pe carare si si-a vazut de drum, laudandu-L si multumindu-I din toata inima Domnului, care la nevoi ii da omului sprinteneala si puterea cerbului de munte.
Intre timp, la central misionar de la poalele muntelui credinciosii se rugau fierbinte pentru colega si sora lor in Domnul.