Vidra, Cascada Pişoaia. Rezervaţia peisagistică Cascada Pişoaia se află pe un prag stâncos de calcare cristaline , încadrată într-o pădure de fag şi arbori izolaţi de răşinoase.Căderea de apă se realizează de la cca.18 m înălţime, cu un front de despletire a firului apei de 25 m pe abruptul stâncos pe care se scurge. Formaţiunile calcaroase măresc spectaculozitatea in zona. Aria protejată are o suprafaţă de 2.5 ha.Cascada Pişoaia se află în comuna Vidra, sat Nemesi, pe Arieşul Mic, la confluenţă cu pârâul Slatina, în imediata apropiere a drumului DJ 762 Mihoieşti-Avram Iancu. Se află în versantului drept al Arieşului Mic, vis-a-vis de Dealul cu Melci.
Apele din zonă fiind bogate în calcar acoperă totul cu depuneri, şi dau naştere la numeroase formaţiuni calcaroase, unele chiar spectaculoase
Din aceste tufe calcaroase localnicii confecţionează cruci care pot fi văzute lângă biserici sau dealungul drumurilor, sau taie cărămizi cu ajutorul cărora îşi împrejmuiesc casele. Până nu ajungi fix lângă ea nu-ţi dai seama cât de frumoasă e. Este o cădere verticală de 18 m, cu un front de despletire a firului apei de 25 m pe abruptul stâncos pe care se scurge. Daca esti sensibil la frumusetea ce a creat-o Dumnezeu, nu poti sa nu fi impresionat de imprjurimile care sunt cu adevarat deosebite. Pe paltoul pe care mergi circa 500 de metri de la sosea dupa ce ai traversat Ariesul mic, e o linste si o pace tocmai buna dupa vacarmul zilelor trepidante de la oras.
Doar din cand in cand cate o pasare trece ratacita prin apropiere. Pe masura ce te apropii de cascada ii auzi zgomotul si dupa masura intensitatii iti dai seama ca te apropii de ea. Dupa ce mergi pe potecile generoase si urci lin dintr-o data vezi cascada in toata frumusetea ei asezata intr-un peisaj captivant.
Anul acesta Domnul mi-a dat sansa sa ajung din nou in aceste locuri minunate. Drumul dus si intors a fost de aproximativ cinsprezece kilometri, dar credeti-ma a meritat. Am plecat din comuna Avram Iancu de la casa bunicilor pe firul Ariesului in aval pe o zi superba cu un soare stralucitor si plina de frumusete, impreuna cu verisoara mea si fiul ei. Am regretat ca nu m-au putut insoti si baietii mei, dar ei erau plecati in excursia din Retezat.
Scopul acestei drumetii a fost sa ne bucuram de fiecare clipa a existentei noastre si de frumusetea ce ne inconjoara, creata intr-un chip atat de tainic si mununat . Am sorbit in mintea noastra cu nesat fiecare imagine si nu am vrea s-o uitam pe nici una. Am trecut pe la taraul lui Patac, unde am baut apa rece de iszvor, si ne-am uplut sticlele de drum.
Ne-am uitat spre muntele Gaina dar nu am putem sa-l regasim fiind ascuns sub un mic norisor. In schimb l-a vazut in splendoarea sa la intoarcere din acelasi loc. In drapta noasta ne-a insotit apa Ariesului si muntele Matu. Am trecut si pe langa Casa Iancului, muzeul memorial al erului motilor, am vazut dealul cu melci, ba am vazut un bolovan cu urme de cochilii chiar in apa.
Apoi traversand podul peste Arias am intrat pe minunatul platou ce duce la Pisoaia. La un moment dat trebuia sa traversam firul vaii si ne-am descaltat si l-am traversat,.
Desi am facut doar cativa pasi prin apa rece aproape ca ne inghetasera picioarele. Am mirosit menta salbatica, am savurat aerul curat, am facut poze si ne-am bucurat ca Dumnezeu ne-a dat sansa sa traim acele clipe minunate.
La plecare un catel s-a apropiat de noi si pentru ca l-am servit si pe el din "merindea" noastra ne-a insotit o mare bucata de drum, de la cascada pana la casa lui Iancu. Verisoara mea la un moment dat se gandea ca s-ar putea sa ne insoteasca pana acasa si se intreba daca nu cumva e gresit, intru-cat o femeie cu care ne intalnisem spunea ca apartine cuiva din zona cascadei.
Ea s-a rugat ca acel catel sa nu ne mai insoteasca si sa se duca la stapanii lui, iar eu m-am rugat ca Domnul sa ii dea pace si liniste verisoarei mele.
Multumesc cu adanca recunostinta Domnului pentru aceasta binecuvantare care m-a ajutat sa ma relaxez si sa imi linistesc mintea de stresul si oboseala acumulata la servici.
Din aceste tufe calcaroase localnicii confecţionează cruci care pot fi văzute lângă biserici sau dealungul drumurilor, sau taie cărămizi cu ajutorul cărora îşi împrejmuiesc casele. Până nu ajungi fix lângă ea nu-ţi dai seama cât de frumoasă e. Este o cădere verticală de 18 m, cu un front de despletire a firului apei de 25 m pe abruptul stâncos pe care se scurge. Daca esti sensibil la frumusetea ce a creat-o Dumnezeu, nu poti sa nu fi impresionat de imprjurimile care sunt cu adevarat deosebite. Pe paltoul pe care mergi circa 500 de metri de la sosea dupa ce ai traversat Ariesul mic, e o linste si o pace tocmai buna dupa vacarmul zilelor trepidante de la oras. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu